Fericirea constă în lucruri simple..

Astăzi, am avut ocazia să vizitez două centre sociale pentru maturi și copii cu nevoi speciale. Centrele sunt amplasate în două orășele mici din Estonia, la o distanță de circa 50 km de Tallinn. 

Prima vizită a fost în comuna Pahkla la Centrul Social ,,Camphili Kula”, care reprezintă o mișcare socială internațională de îngrijire a persoanelor cu sindromul - Down. Aici viața persoanelor e organizată după modelul unei familii, în care sunt persoane speciale angajate în rolul de părinți, care au grijă de aceste persoane cu nevoi speciale și le oferă oportunitatea de a se simți importanți prin contribuția lor zilnică la lucrurile casnice și în grădină. O muncă zilnică are loc la mic-ul lor fermă pentru animale, unde au grijă de 15 vaci și alte animale. Cel mai impresionant este faptul că acest centru social este aproape autonom, ei își asigură singuri alimentele prin munca lor zilnică. De obicei ei își organizează treburile casnice exact în mod obișnuit, ca într-o familie numeroasă. Fiecare pesroană are atribuțiile sale și graficul îndeplinirii lor, astfel învață să fie responsabili și să se simtă importanți pentru comunitatea în care trăiesc. Munca are și un aspect aparte, ei nu sunt impuși să o realizeze, dar li se spune ce pot obține prin munca lor, acest fapt devine o motivație de a munci din plăcere și a învăța din acest proces.
     Punctul culminant al vizitei a constat într-un mic concerc instrumental pe care l-au organizat aceste persoane deosebite. Am rămas plăcut impresionat, deoarece chiar și pentru o persoană obișnuită ar fi greu să interpreteze piesele clasice al compozitorilor de renume, care au fost alese de ei, dar ei s-au isprăvit de minune și au făcut-o cu mare drag.

În orășelul Rapla, am vizitat un Centru Social de zi, pentru copii ce provin din familii cu situația materială grea, s-au cu probleme sociale, unde părinții nu au posibilitatea să acorde atenția și grija necesară copiilor minori. Aici am cunoscut-o pe conducătoarea centrului, care este una din cele renumitele cîntărețe estoniene, care a decis la un moment dat că trebuie să ajute acești copii, dedicîndu-se acestei cauze sociale. Acest centru nu primește ajutor de la stat, dar se autoîntreține din donațiile de obiecte folosite (haine, jucării, cărți, obiecte casnice) pe care le colectează apoi le scoate la vînzare în magazinul propriu. Banii acumulați sunt abia necesari pentru a achita chiria, salariile profesorilor care se ocupă cu acești copii, dar și serviciile comunale. Însă coordonatoare e bucuroasă că poate acorda un mic ajutor acestor copii, care au oportunitatea de a se simți protejați de problemele cotidiene prin care trec familiile lor.

În cadrul acestor centre sociale se încearcă să li se ofere acestor persoane o șansă de a se încadra în societate, de a se simți importanți pentru comunitatea în care trăiesc. Prin educație și munca zilnică, se încearcă să li se ofere încrederea în sine și în viitorul lor. Toate aceste eforturi sunt realizate prin intermediul acelor oameni deosebiți și cu suflet mare, care sunt coordonatorii centrelor, oferindule acestor persoane speciale o speranță în ziua de mîne.

Ziua de azi mi-a fost o lecție că uneori avem de toate dar nu apreciem nimic, iar fericirea se ascunde în lucrurile simple...