Corespondența Diplomatică

Un rol deosebit în relaţiile internaţionale între state îl ocupă corespondenţa diplomatică. La întocmirea acesteia, care rămâne ca document diplomatic, emitentul trebuie să pornească de la sarcinile concrete, obiectivele pe care le urmăreşte în transpunerea în viaţă a politicii externe a statului său. Emitentul trebuie, de asemenea, să cunoască importanţa problemei pe care vrea s-o abordeze în documentul respectiv, istoria problemei, stadiul său de soluţionare, aspectele sale juridice. În funcţie de aceste considerente, emitentul decide asupra genului de document diplomatic: scrisoare de acreditare, notă verbală, nota semnată, scrisoarea personală, aide-memoire, memorandum, mesajul de felicitare etc. Ele se deosebesc între ele prin importanţă, destinaţie, formulări protocolare. Stilul corespondenţei diplomatice este mult mai sobru şi mai reverenţios. Modul de transmitere este, în general, curieratul şi are întotdeauna forma scrisă în original şi presupune semnătura olografă.

Corespondenţa diplomatică are menirea să completeze demersurile diplomatice verbale şi să fixeze, cu precizie, poziţiile exprimate de părţi, în evoluţia actuală a diplomaţiei remarcându-se, tot mai evident, tendinţa de a se înlocui activitatea orală cu demersul scris, conform dictonului latinesc „verba volant, scnpta manent”.

În ceea ce priveşte caracterul convenţional al limbajului diplomatic, atunci când corespondenţa se poartă între guverne, ministere de externe, misiuni diplomatice, există coduri al căror mesaj este în general cunoscut. Astfel, într-o scrisoare la acest nivel, expresia „nu putem rămâne indiferenţi” trebuie citită „vom interveni în mod sigur”, formularea „privim cu îngrijorare” înseamnă „vom adopta o linie fermă”, cuvintele „vom reconsidera cu atenţie poziţia noastră” trebuie înţelese în sensul „suntem pe cale de a adopta o poziţie ostilă”, declaraţia „avem rezerve în ce priveşte…” semnifică „nu vom permite…”, formula „vom fi obligaţi să luăm în considerare propriile noastre interese” are sensul „examinăm posibilitatea ruperii relaţiilor” ş.a.

Sus-amintitele demersuri scrise sunt cunoscute în literatura de specialitate sub denumirea generică de note diplomatice. Acestea pot fi de mai multe feluri, şi anume:

- Nota verbală este cea mai utilizată formă scrisă de comunicare diplomatică, întocmită la persoana a III-a, pe o hârtie cu antet, ea poartă un număr şi data întocmirii, însă nu este semnată, ci doar parafată având sigiliul Ministerului Afacerilor Externe sau al ambasadei de la care emană. La redactare, se folosesc, atât la introducere, cât şi la încheiere, formule consacrate de curtoazie, după cum urmează: „Ministerul Afacerilor Externe / Ambasada X prezintă salutul sau complimentele sale Ambasadei X / Ministerului Y şi are onoarea de a-i comunica /transmite / solicita…” După expunerea conţinutului, nota se încheie cu formula: „Ministerul Afacerilor Externe / Ambasada X foloseşte acest prilej pentru a reînnoi Ambasadei X / Ministerului Y asigurarea înaltei sale consideraţii”, în cazul anunţării decesului unei înalte personalităţi, nota va fi redactată pe o hârtie cu antetul ambasadei având un chenar negru ;

- Nota semnată, scrisă pe hârtie cu antet, are un caracter mai solemn decât nota verbală. Este, în fapt, o scrisoare redactată la persoana I-a sau a III-a şi se adresează personal ministrului afacerilor externe sau unui şef de misiune diplomatică, fiind semnată de emitent, începe cu formula „Domnule Ministru” sau„Domnule Ambasador “şi se încheie cu formula de curtoazie „Vă rog sa primiţi, Domnule Ministru / Domnule Ambasador, asigurarea înaltei mele consideraţiuni”.Se foloseşte pentru comunicări cărora statul trimiţător le acordă o importanţă deosebită;

- Nota personală are forma unei scrisori redactate la persoana I-a, scrisă pe o hârtie cu antet. Se foloseşte pentru anunţarea de către un şef de misiune, nou sosit la post, că şi-a prezentat scrisorile de acreditare, precum şi de către şefii de misiune care îşi încetează activitatea şi fac cunoscut numele însărcinatului cu afaceri desemnat să asigure interimatul la conducerea respectivei ambasade. Se foloseşte, ca şi nota semnată, şi pentru alte comunicări considerate a fi foarte importante;

- Nota colectivă are un caracter deosebit de solemn. Se adresează Ministrului Afacerilor Externe al ţării de reşedinţă de către reprezentanţii diplomatici ai mai multor state din capitala respectivei ţări, exprimând punctul de vedere comun al acestora. Este semnată de către şefii misiunilor diplomatice de la care emană. În cazul în care Nota este din partea tuturor şefilor de misiuni diplomatice din capitala în cauză, ea poate fi semnată numai de către Decanul Corpului Diplomatic, cu precizarea că o face în numele acestuia, în acest ultim caz, Nota poate fi scrisă pe o hârtie cu antetul decanului;

- Nota circularăeste o comunicare, având conţinutul identic, adresată de M.A.E. tuturor misiunilor diplomatice străine acreditate în ţara respectivă, pentru a le aduce la cunoştinţă o dispoziţie legală, o măsură protocolară sau un alt fapt ce trebuie cunoscut de către misiunile diplomatice. Această formă de comunicare se foloseşte şi între misiunile diplomatice dintr-o capitală, pentru a-şi anunţa, în mod reciproc, sosirea sau plecarea definitivă de la post a membrilor personalului lor diplomatic, schimbarea adresei sau a telefonului cancelariei ori reşedinţa ambasadorului etc.

- Note simultanesau identice, scrise pe hârtie cu antet, sunt note separate, cu acelaşi conţinut, transmise unui stat sau unor state, din partea mai multor state, cu privire la o anumită problemă. Sunt folosite pentru a se sublinia identitatea de vederi a tuturor autorilor acestor note;

O categorie de note care nu se scrie pe hârtie cu antet este aide-memoire-ul Acesta nu poartă semnătură sau sigiliu, nu conţine nici o formulă de curtoazie, singurele elemente de identificare fiind data şi locul remiterii. Se poate înmâna în timpul unei audienţe, a unor negocieri s au convorbiri, cu scopul de a preciza interlocutorilor unele chestiuni discutate sau pentru a confirma declaraţii făcute verbal. Odată cu dezvoltarea societăţii, practicile de ceremonial s-au extins şi la domeniul activităţilor profane, respectiv exprimarea respectului faţă de acei membri ai comunităţi care erau mai curajoşi, mai puternici, a supunerii faţă de cei care deveneau conducători ori stăpâni.

Asemănător cu aide-memoire-ul, însă având un conţinut mult mai amplu, este memorandumul Redactat la persoana a III-a, pe o hârtie cu antet, nesemnat, fără număr, fără formule de curtoazie, este o notă în care sunt expuse fapte sau argumente în legătură cu una sau mai multe probleme, ori cu negocieri aflate în desfăşurare, urmărindu-se explicarea, justificarea poziţiei statului care îl trimite. Dacă nu este trimis ca un document independent, ci ca o anexă la o notă verbală sau personală, se redactează pe o hârtie simplă, fără antet.

O comunicare mai rar utilizată este ultimatumul. Redactat în formă de notă sau de memorandum, acesta conţine o cerere categorică, ce nu admite discuţii şi obiecţii, pe care o formulează un stat sau un reprezentant al acestuia la adresa unui alt stat, de a îndeplini o condiţie sau a rezolva o situaţie litigioasă, sub ameninţarea unor anumite consecinţe. Ultimatumul nu este sinonim cu o declaraţie de război, însă constituie un mijloc de presiune, de intimidare.

Vom reda mai jos câteva din formulele protocolare utilizate în următoarele situaţii: în momentul redactării adresei pe plic şi la începutul scrisorii (I), în formula de adresare (II), în formula finală (III):

Pentru Preşedintele unei ţări

I. Excelenţa Sa, Domnul (numele), Preşedinte al (numele ţării sau al republicii);

Sau

Domnul (numele) Preşedinte al (numele ţării sau al republicii).

II. Domnule Preşedinte;

III. Vă rog să agreaţi, Domnule Preşedinte, expresia înaltei mele consideraţii;

Sau

O rog pe Excelenţa Voastră să agreeze expresia înaltei mele consideraţii.

Folosirea titlului de ,,Excelenţă” faţă de un şef de stat străin este facultativă. Acest titlu nu se foloseşte, de exemplu, pentru preşedintele Statelor Unite, nefiind utilizat în protocolul american, decât în cazul unui ambasador străin.

Pentru Primul-Ministru

I. Domnul (numele) Primul-Ministru al Guvernului (sau numele ţării);

II. Domnule Prim-Ministru,

III. Vă rog să agreaţi, Domnule Prim-Ministru, expresia înaltei mele consideraţii.

Pentru un ministru

I. Domnul (numele) Ministru al (numele ministerului);

II. Domnule Ministru,

III. Vă rog să agreaţi, Domnule Ministru, expresia înaltei mele consideraţii.

Pentru un deputat

I. Domnul (numele) Deputat de (numele circumscripţiei)

II. Domnule Deputat,

III. Vă rog să agreaţi, Domnule Deputat, expresia……………..

Pentru un primar

I. Domnul (numele) Primar al (numele oraşului);

II. Domnule Primar,

III. Vă rog să agreaţi/primiţi, Domnule Primar,……….

Pentru un ambasador

I. Excelenţa Sa Domnul (numele), Ambasador al (numele ţării);

II. Domnule Ambasador;

III. Vă rog să agreaţi, Domnule Ambasador, expresia……………

Sau

O rog pe Excelenţa Voastră să agreeze expresia înaltei mele consideraţii.

Andrei Enachi: În procesul de integrare trebuie să fie implicaţi mai mulţi tineri/ INTERVIU

Este părerea lui Andrei Enachi, absolvent al Şcolii Diplomatice din Estonia, cu activitate anterioară în diverse domenii. Revenit în Moldova după un an de studii, comentează situaţia din ţara noastră rin prisma experienţei acumulată în ţări europene.

 În perioada de instabilitate politica din tara noastră erai student la Tallinn. Cum comentau situația de la Chisinau colegii tai, profesorii, reprezentanții Ministerului Afacerilor Externe al Estoniei cu care discutati?

E o întrebare foarte bună și voi răspunde detaliat, deoarece este un subiect politic ce mă frământă mult. Cînd am început studiile la Școala Diplomatică din Estonia, în toamna anului trecut, imaginea Republicii Moldova era una foarte bună, de lider al Parteneriatului Estic. Profesorii internaționali de la renumite universități europene și americane, printre care și Columbia University, au fost foarte direcți cu noi în ceea ce privește statutul și rezultatelor țărilor din Parteneriatul Estic în contextul apropierii de Uniunea Europeană. În clasamentul stabilit Georgia și Republica Moldova erau cela mai avantajoase. În Georgia au avut loc alegeri, în rezultatul cărora s-a schimbat puterea printr-un proces democratic și matur din punct de vedere al evoluției statului. Din păcate, procesele din aceeași perioadă care s-au derulat în Republica Moldova nu au transmis Europei un mesaj de maturitate politică și statală, iar conflictele din cadrul Alianței pentru Integrare Europeană au dus la instabilitatea din sistemul de guvernare a țării. Personal am fost întrebat de multe ori despre situația din țara noastră, unii studenți au făcut și o cercetare la acest subiect, eu fiind intervievat de ei pentru a prezenta o informație cît mai veridică. A fost dificil să comentez procesele care au început atunci la noi, dar am încercat să-i conving că situația creată va duce la întărirea democrației, astfel încât instituțiile de bază ale statului vor funcționa și în final totul se va clarifica, urmînd principiile democratice și ale supremației legii în stat.

Dincolo de situația creată, cum era perceputa la modul general Republica Moldova de către estonieni?

Republica Moldova are imaginea unei țări însorite, cu o bogată producție agrară, cu mult vin și fete frumoase. Desigur, este imaginea rămasă din perioada cînd eram împreună în URSS. Or, cei din Ministerul Afacerilor Externe al Estoniei cunosc mult mai bine situația actuală din Moldova, din cadrul proiectelor de asistență externă, unde Republica Moldova deține locul de lider la nivel de aplicări și proiecte realizate.Într-o discuție cu tinerii diplomați estonieni am aflat că ei sunt foarte bine informați în privința realizărilor noastre de ultimă oră în procesul de asociere la Uniunea Europeană. M-a surprins plăcut faptul că ei apreciază și admiră perseverența, profesionalismul și activitatea prodigioasă a Ambasadorului Republicii Moldova în Estonia, domnul Victor Guzun, care a reușit deja să creeze o imagine favorabilă țării noastre în rîndul cetățenilor și oficialilor estonieni.

Ce produse moldovenesti ai intâlnit în Estonia. Sunt competitive pe piata europeană, au calitatea corespunzatoare, design atractiv?

Din start vreau să menționez că cererea pe piața estoniană a produselor moldovenești este mult mai mare în raport cu oferta actuală. Aș menționa în primul rînd vinurile moldovenești, dar, din păcate, nu brandurile noastre renumite și de cea mai înaltă calitate. În Estonia se caută mult produse agricole ecologic pure din Moldova, chiar am fost întrebat de colegi de ce nu le exportăm pe piața lor, ei avînd impresii despre aceste produse ale noastre. Concurența este mare, dar cu o strategie bună și o campanie inteligentă de promovare, noi am putea să cucerim piața estoniană cu produse agricole, fructe și legume de sezon, din considerentul că Estonia nu se bucură de mult soare, iar cel mai scurt anotimp este vara. În această ordine de idei, noi suntem foarte bineveniți pe piața de desfacere din Estonia, iar produsele noastre ne vor apropia mut mai mult de acest popor harnic și inteligent.

Ai locuit un an în Estonia, dar ai calatorit în mai multe tări europene.Ce-i lipseste tării noastre din decorul european, ce trebuie să de facă pentru a deveni o tara europeana?

Studiile mele în Estonia au durat un an academic, timp în care n-am închis un ochi, cum spuneau colegii mei internaționali. Am fost activ implicat în proiecte internaționale, seminare, conferințe, stagii în instituțiile estoniene, întruniri universitare și multe alte activități care mi-au permis să călătoresc, să vizitez mai multe țări europene, să cunosc oameni deosebiți, profesioniști din domeniul diplomației și al relațiilor internaționale. În această perioadă am reușit să vizitez Franța, Germania, Letonia, Finlanda, Suedia, în același timp reușind să fac cunoștință îndeaproape cu Estonia, cu principalele ei orașe și regiuni. Am învățat din experiența estonienilor în diverse domenii cu care mențin legătura și am multe idei de proiecte, sperînd să le realizez în viitorul apropiat.

Ce ne lipsește ? Cred că cel mai mult ne lipsește dragostea de țară și ceea ce am moștenit de la părinți, patrimoniul cultural, istoric și religios, dar în special unitatea interumană. În toate țările vizitate am observat că se pune un mare accent pe cetățenilor lor. Se simte foarte mult grija statului față de cetățenii. Sunt create serviciile necesare pentru un trai decent. În Estonia, toate serviciile statului pot fi accesate prin internet, astfel oferind o comoditate și accesibilitate. Toți beneficiază de asistența necesară și servicii de calitate, în orice situație și din orice colț al lumii.

În Finlanda am observat atenția deosebită acordată inițiativelor de tineret, statul fiind un promotor activ al dezvoltării și abilitării socio-economice a tinerilor. Am vizitat mai multe centre sociale și de tineret care primesc un suport considerabil din partea statului, ceea ce le permite să acorde servicii sociale de calitate pentru tineri.

Sunt multe lucruri frumoase în țările vizitate și care ar fi oportun de realizat și la noi, dar nouă ne lipsește cel mai mult capacitatea de a aprecia și a implementa aceste bune practici și experiențe. Totuși, sper că vom avea dorința de schimbare și vom obține rezultate în diverse domenii. Astfel, ne rămîne să avem puțină răbdare, să muncim mult și sunt sigur că vom reuși.

De cit timp ar avea nevoie tara noastra ca să efectueze reformele propuse de Uniunea Europeană în contextul negocierilor ?

Mi-aș dori să spun exact de cît timp avem nevoie, dar totul e relativ, foarte mult depinde de echipa de guvernare, de funcționari, experți și cei care sunt implicați nemijlocit în viața publică. Cred că doar o echipă profesionistă și cu o bună experiență ar aduce o schimbare. Sigur, sunt și alți factori precum voința politică și situația regională și cea internațională.

Pentru a aduce un exemplu mai specific, pot să iau ca reper Finlanda, o țară pe care am reușit să o cunosc foarte bine. Am avut ocazia să vizitez Parlamentul finlandez, să discut cu politicieni, cu liderii Alianței de guvernare care mi-au spus că acum 20 de ani ei au ieșit din pădurile nordice, fiind încă barbari, acum sunt foarte dezvoltați și țara lor e una dintre cele mai prospere țări europene, cu o creștere economică pe timp de criză în zona europeană. Totul a fost posibil prin voință, efort, profesionalism și unitate națională.

Acestea fiind spuse, pot doar să adaug, că ,,se poate fraților”, dacă ne dorim foarte mult și depunem efort, vom ajunge să trăim bine, mult mai bine decît acum.

Care sunt cele mai mari obstacole, in viziunea ta, în calea integrării europene a Republicii Moldova?

Sunt mai multe, dar vreau să menționez unul, cu care mă confrunt și eu la moment. Am revenit recent cu experiență bogată, dar și cu o dorință de a aduce o valoare adăugată societății și guvernării actuale. Scopul principal cînd am decis să merg la aceste studii, a fost cel de a crește profesional, de a crea o imagine bună Republicii Moldova, ca revenind acasă să am o contribuție activă și eficientă la prosperarea țării. Să fiu sincer, întîmpin multe bariere în materializarea acestui scop și cred că mulți tineri se regăsesc în situația mea. Pe cînd colegii mei internaționali nu au căutat mult timp un loc de muncă, dar au fost căutați pentru experiența obținută. Mi-aș dori să ajungem și noi la acest nivel, cînd tinerii cu studii serioase în străinătate să se poata afirma acasă și să realizeze lucruri frumoase pentru patria lor. De aceea cred că tinerii trebuie să fie apreciați, îndeosebi cei care vor să contribuie eficient la acest proces de integrare europeană, în caz contrar ei vor pleca peste hotare. Deci, iată care ar fi un obstacol – încadrarea tinerilor în acest proces important.

Care au fost reperele studiilor la scoala diplomatica și de ce ai ales acest domeniu?

Din primii ani de facultate am fost interesat de ceea ce reprezintă diplomaţia, istoria ei, aspectele practice, importanța ei pentru omenire și perspectivele la nivel internaţional. Dorinţa de a avea o carieră orientată către sfera diplomatică a fost argumentul determinant în alegerea făcută, fiind conştient de la bun început de paşii ce trebuie urmaţi şi de activităţile ce necesită a fi întreprinse.

Școala Diplomatică din Estonia are un renume internațional, fiind apreciată înalt de profesioniștii din domeniu, pentru curricula bogată şi complexă, corpul academic experimentat şi plin de entuziasm, dar şi peentru oportunităţile pe care le oferă. Toate acestea mi-au menţinut și mie interesul sporit pentru a studia în Estonia.

Studiile au fost combinate cu evenimente internaționale din domeniu la care participam activ.Vizita ambasadelor, interacțiunea cu corpul diplomatic mi-au oferit o viziune practică a activității zilnice a unei misiuni diplomatice. Mărturisesc cu plăcere că pe parcursul acestui an am cunoscut mulți diplomați acreditați în Estonia, inclusiv ambasadori, cu unii din ei am devenit buni prieteni. Astfel, ambasadorii SUA, al Greciei și Letoniei în Estonia m-au ajutat să cunosc unele aspecte importante ale diplomației practice.

Revin acasă, pe plaiurile mioritice, cu experiență necesară mie dar și țării, cu bune practici și cunoștințe în domeniul diplomației actualte. Am dorința de a-mi continua ascensiunea profesională și de a aduce o plus valoare în domeniul diplomației și al științelor politice. Cu adevărat doresc să am posibilitatea de a aplica cunoștințele obținute în practică în țara mea.

Interviu realizat de Anatol Caciuc

My Experience in Estonia 2012-2013

Mărțișor la Tallinn, Estonia

Am dansat, am cîntat și am împarțit mărtișoare tuturor invitaților. Diaspora moldovenilor din Estonia a organizat o frumoasă petrecere cu prilejul sosirii primăverii. Concertul a avut loc în incinta centrului cultural al Asociației “Lira” din orașul Tallinn. Pe scenă au evoluat mai multi moldoveni stabiliți în Estonia, precum formația Noroc, ansamblul de dansuri ,,Bucuria”. Surpriza concertului a fost desigur dansurile tradiționale moldovenești care au energizat spectatorii cu o bună dispoziție de sărbătoare. 

Invitații au fost impresionați de la bun început, cînd au fost întîmpinați de membrii diasporei îmbrăcați în costume naționale, dăruindule invitaților mărțișoare confecționate de către membrii diasporei. Sala de concert a fost o adevărată poiană a Primăverii, decorată frumos cu flori, cu atribute naționale, dar și cu frumoasele Mărțișoare de diverse mărimi și forme, care a fost confecționate de către membrii diasporei. 

Artiștii au fost îmbrăcați în haine naționale, în care culorile predominante au fost culorile mărțișorului și al primăverii, alb, roșu și albastru. 

Cei invitați au fost impresionați de atmosfera de primăvară, de tradițiile frumoase ale moldovenilor și s-au bucurat din plin de sărbatoare alături de membrii diasporei. Invitații estonieni au aflat despre Legenda Mărțișorului, iar cei mai ingenioși au primit premii. În acestă zi am avut și doi omagiați, care au luat parte în programul artistic interpretînd cîntece populare la instrumente muzicale tradiționale. 

În final toți au avut parte de o bună dispoziție de sărbătoare, așa că nu a fost greu să se alăture la frumosul dans popular ,,Pelenița”. Festivitatea s-a încheiat cu degustarea de bucate tradiționale pregătite cu drag de membrii diasporei pentru acest eveniment. 

La concert a fost prezent si Ambasadorul Republicii Moldova în Estonia, Domnul Victor Guzun. Domnul Ambasador i-a felicitat călduros pe toți cei prezenți la concert și i-a multumit organizatorilor pentru munca depusă. Menționînd că deja participă a treia oară la celebrarea frumoasei sărbători de primăvară ,,Mărțișor” , și că e o tradiție deja în Estonia, ca în această zi în fiecare an să avem parte de mult soare. ,,Mărțișor” e deja o carte de vizită al Republicii Moldova aici, și prin acest eveniment cultural se îmbogățește și comunitatea estoniană. Iar în finalul evenimentului, a ținut să felicite toate femeile cu ziua lor internațională, și să le dorească tuturor o primăvară frumoasă. 

Fiind stuent aici în Estonia, am fost invitat să contribui la buna desfășurare a festivității. Cu mare drag am acceptat invitația de a mă alătura diasporei în prezentarea frumoaselor tradiții și obiceiuri moldovenești. În cadrul acestui concert am avut onoarea să să fiu membru al ansamblului de dans popular ,,Bucuria”. 

Moldovenii de aici sunt mîndri că deși sunt departe de casă, avînd fiecare ocupațiile lor zilnice, serviciu, famile, totuși au păstrat o mare atașare față de cultura și tradițiile lor naționale. 

În final pot să menționez cel mai important lucru pe care l-am apreciat la diaspora noastră în Estonia, este că acești oameni minunați au făcut ca în această zi, ca toți moldovenii stabiliți cu traiul în Estonia să se simtă ca acasă. Invitații din Estonia și alte țări au fost profund impresionați de frumusețea culturii și tradițiiilor moldovenești. Iar Primăvară a răsărit în sufletul fiecărui participant la acest frumos eveniment. 

Concertul festiv a avut loc pe 9 martie, 2013. Organizatorul principal al evenimentului a fost Asociația moldovenilor “Luceafărul”. La eveniment au participat circa 100 de persoane, inclusiv reprezentanți ai administrației orașului Tallinn, ai asociațiilor minorităților naționale, studenții internaționali ai Școlii Diplomatice din Estonia, precum şi reprezentanţi mass-media.

Am să fiu Ambasador... !!!

,,Am să fiu Ambasador... !!!” e o simplă frază pentru cineva, iar pentru mine și familia mea ea constituie o istorie întreagă.

Istoria ideii de a deveni ,,Ambasador” își are începutul după absolvirea Liceului Teoretic Gh.Asachi” din Ungheni, după Bacalaureat, după stresul cel mare. Atunci cînd a venit timpul alegerii  universității, că facultatea nu era o problemă, toți care mă cunoșteau știau că am să devin următorul ,,haker” - IT Programist al Moldovei. Dar totuși n-a fost să fie așa. Cînd am vizitat universitatea în care a studiat sora mea mai mare la facultatea de finanțe și bănci, am fost profund impresionat să văd că e amplasată în centrul capitalei, în cîțiva pași de bulevardul Ștefan cel Mare. Cel mai mult am fost uimit să văd un stand mare, pe care scria ,, Studenții din Ungheni au obținut cele mai frumoase rezultate la studii și sunt mîndria universității noastre”, asta mi-a picat la țanc. Am înțeles că aici vreau să fac și eu studiile, să mă regăsesc în lista acestor studenți, fiind și eu din or.Ungheni.

La o adunare generală de familie am discutat despre viitorul meu și ce facultate urmează să îmi aleg. Au fost și presiuni, dar și propuneri constructive desigur. Multe discuții au fost pentru facultatea de informatică, fiind una cu perspectivă și un viitor cu un loc de muncă asigurat pentru mine. Dar totuși simțeam că nu trebuie să aleg facultatea la care mă pricep dar trebuie să descopăr ceva nou, o specialitate căreia să-mi dedic efortul și posibil întreaga viață. După multe discuții și răsfoiri al Revistei Abiturientul, vizitarea universităților și blocurilor de studii, am ales anume ULIM-ul fiind universitatea despre care am menționat mai sus. Faculatea a fost o surpriză pentru toți, anume Istorie și Relații Internaționale. Mama, de la început nici nu înțelegea ce specialitate o fi și asta, iar tata, a stat îngîndurat și a zis: ,, gata te facem Ambasador,  mergi și depune documentele” !.

Această frază este motorul care lucrează și acum în mine pentru a atinge ceea ce a fost planificat atunci. Toate acestea au lăsat o amprentă ulterior în dezvoltarea mea personală și profesională.

Fiind student nu m-am mulțumit cu lecțiile plictisitoare de istorie, care atunci îmi părea ceva total departe de așteptările mele de la o astfel de facultate. Am început să caut oportunități de muncă part time, atunci am fost contactat de compania tînără și în curs de dezvoltare StarNet, aici am trecut interviul și alte probe. Apoi a urmat un program part time de lucru ca agent de vînzări. A fost o experiență foarte interesantă pentru mine, fiind implicat în lucrul cu oamenii, a trebuit să cunosc totul despre companie să cunosc toate ofertele, tehnologiile de operare etc. Pentru un timp am crezut că viața mă conduce înapoi către sectorul IT. După o perioadă de testare mi sa propus să abandonez universitatea și să devin angajat full time cu un salariu atrăgător. După o discuție în familie, părinții mi-au spus ,,vei munci o viață întreaga dar student poți fi doar odată în viață, e o vîrstă frumoasă și nu trebuie să o omiți”. Nu eram deacord cu ei de la început, eram bucuros că mi-am găsit de lucru deja din primul an de facultate. Dar am decis să le ascult sfatul, cu timpul am înțeles că au avut dreptate. Apoi în anul II de facultate m-am regăsit în organizații non-guvernamentale devenind membru al Organizației Internaționale de Studenți AIESEC în Moldova. Aici mi-am făcut prieteni și am fost implicat în toată activitatea posibilă și imposibilă al acestei organizații. Am ajuns să fiu implicat aici 24/24. Proiecte, Conferințe, Seminare, Delegații etc. Am ajuns să am prieteni printre directorii de companii precum StarNet, NeoAvansare, ProMedia, Mega Tehnologie, Info-Prim etc. Cu unii din ei mențin legătura pînă în ziua de azi. Călătoriile peste hotare mi-au oferit o experiență internațională dar și mulți prieteni din diferite colțuri ale lumii cu care comunic pînă în ziua de azi. 

A urmat ultimul an și absolvirea facultății de Relații Internaționale, an în care m-am concentrat asupra studiilor devenind unul dintre primii studenți la reușită. Cursurile erau foarte practice și asta ma atras foarte mult. Am avut și profesori internaționali invitați prin intermediul proiectelor realizate de colectivul catedrei RI ULIM. În această perioadă m-am implicat activ în cadrul Centrului de Cooperare Internațională din cadrul ULIM, aici am organizat vizite ale Ambasadorilor, membrilor corpului diplomatic, oficialilor și a experților internaționali la universitatea nostră. O altă activitate importantă a fost deschiderea centrului Confucius, Centrul Corean, Centrul Spaniol și cel German. Această activitate a fost salutată de conducerea universității dar și de studenți în același timp. A urmat deschiderea multor alte aule dedicate diverselor țări, unele din ele neavînd misiuni diplomatice în Republica Moldova, asta a contribuit la organizarea deschiderilor fastuase cu invitarea oficialilor din aceste state.  A fost o muncă interesantă, îndeosebi că asta ma apropiat și mai mult de scopul propus. Am candidat pentru noul președinte al Centrului de Cooperare Internațională și am cîștigat încrederea membrilor. Funcția de Președinte mi-a conferit mult mai multă experiență practică, îndeosebi de lucru cu echipa mea, de coordonare, de stress-management.

După absolvirea universității am aplicat pentru studii de masterat în cadrul Universității de Stat din Moldova, Facultatea Relații Internaționale, Științe Politice și Administrative, Specializarea: Studii Diplomatice. Aici am cunoscut în rol de profesori, foști Ambasadori, lucrători ai MAE și IE, doctori în relații internaționale cu experiență în organizații internaționale, ex parlamentari dar și oameni cu o vastă experiență în domeniul diplomației.

În anul doi al studiilor mele la FRIȘPA am aplicat la funcția vacantă din cadrul Ministerului Tineretului și Sportului din Moldova. Am trecut cu brio proba scrisă, apoi a urmat interviul.Aici am impresionat toată comisia de angajare. Mi-au mărturisit că aveam ceva ce mă deosebea de ceilalți candidați, o experiență, o dorință de a face ceva pentru tinerii din Moldova, un patriotism, o energie pe care doream să o investesc în lucrul pentru țara mea, pentru stat.

Acum după ce am lucrat un an în calitate de Consultant Principal al Serviciului Relații Internaționale în cadrul ministerului. După ratificarea a două acorduri internaționale, aderarea la unele acorduri ale Consiliului Europei în domeniul de tineret precum Acordul Parțial privind Cardul Eropean al Tinerilor, de asemenea  fiind și singur în această poziție de relații internaționale în minister mi-a fost dificil dar am învățat multe de la colegii mei și din munca de zi cu zi. Pe parcurs am organizat deplasarea a peste 30 de delegații oficiale și de tineret în diverse colțuri ale lumii. Am participat în cadrul a 5 delegații oficiale și de tineret și sport în alte state. Cel mai mare proiect pe care l-am coordonat a fost găzduirea Reuniunii Regionale al Agenției Anti-Doping, oficialilor Agenției Mondiale Anti-Doping și a coordonatorului regional. Primirea unor delegații oficiale de către instituția noastră. Participarea în cadrul multiplelor ședințe, conferințe, mese de lucru naționale în domeniul tineretului, sportului.

În vara anului 2012 am decis să urmez mai departe către realizarea acestui vis și am aplicat pentru studii în cadrul Școlii Diplomatice din Estonia. Aici am parte de cursuri din partea unor profesori cu o vastă experiență internațională în domeniul relațiilor internaționale, studiilor europene, dreptului internațional și al diplomației. În același timp sunt implicat în unele activități ale Ambasadei Republicii Moldova în Estonia, aici avem marea fericire să avem un Ambasador foarte activ și prietenos, care îi primește pe toți cu multă dragoste și bunăvoință, are grijă de cetățenii noștri care locuiesc în Estonia. Excelența Sa, Domnul Victor GUZUN, este un Ambasador tînăr, dar a reușit deja să devină un exemplu bun de urmat pentru foarte multe persoane. Folosește activ internetul, rețelele sociale și orice modalitate de a prezenta frumusețea Republicii Moldova, de a crea punți de legătură dintre Estonia și Moldova, să mențină o prietenie la toate nivelurile administrative, dar și la nivelul societății civile fiind foarte conectat la ceea ce se întîmplă în ambele societăți. Deseori vine cu proiecte inovative și utile pentru a impulsiona o relație stabilă și dinamică între statele noastre. Pentru mine este o adevărată onoare să fiu alături de Excelența Sa și să învăț din vasta experiență pe care o are și să mă molipsesc de tempoul și ritmnul său de lucru și multe alte lucruri utile pe care sper să le deprind în perioada scurtă a studiilor mele aici în Estonia.

Acum cînd sunt student la școală simt că sunt tot mai aproape și aproape de acest vis, chiar cred că deja nu mai e vis, e un scop foarte realizabil. În același timp știu că fiecare tînăr care își iubește țara și atunci cînd merge peste hotarele ei, vorbește despre ea, o prezintă frumos, promovează imaginea țării sale peste hotare, obține rezulaatte frumoase, poate fi numit deja drept Ambasador, unul social, dar avînd o mare importanță incontestabilă pentru viitorul țării noastre.

My Unique Study Experience in Estonia !!!

 Something about Estonia?

Estonia is found in northeastern Europe by the Baltic Sea and offers beautiful woodland and lake landscapes together with a rapidly evolving innovative economy and industry. In other words, a great setting for modern post graduate education.

Every year, Estonia offers several number of scholarships for young civil servants and diplomats to study at the Estonian School of Diplomacy (ESD). 

This year I am one of four students from Republic of Moldova, who won the scholarship for 2012-2013 study course at ESD. My studies started in september  this year and I am already enjoying my studies.

Last year in Moldova I was working at the Ministry of Youth and Sports of the Republic of Moldova, as the Head Counsellor of International Relations Service, where I got great experience in the field of cooperation and negociation with my colleagues from other countries. I was delegated several times as the head of national delegation in diverse international youth events, congresses, conferences, seminars and initiatives of European Union, especially in the subject of Eastern Partnership Youth Cooperation initiatives and new lunched projects. In one year i visited almost 12 countries, meet peoples from around 100 countries, and made new international friends. 

What were my previous studies?

In Moldova I studied at Moldova State University, Faculty of International Relations, Political Science and Public Administration, I was specialized on Diplomatic and European Studies. My Master Thesis subject was : ,, State building and European Integration of the Republic of Moldova” As European Integration is very important  and it is the main priority of my country. My previous studies were at Free International University from Moldova, Faculty of History and International Relations. 

Why I chouse Estonia?

Frankly speaking, I heard about Etonia from one estonian international youth exchange participant, we were involved in international youth in action project . We were members of the same task group and we had to hold a pressentation of each of our own country, so we decided to present Estonia and Moldova together, we made an amazing presentation on how an estonian man will be living in Moldova. It was amazing. During the presentation I found out some interesting facts on Estonia, as it is the smallest of the three Baltic countries situated in Northern Europe. Due to its location, the country has often been regarded as a bridge between the East and the West. Its population is modest - only 1.3 million people live there but, still the nation is very innovative and technologically advanced. I found out that free wireless Internet is a "human right" in Estonia, and even in some forests you will find WiFi. 

I am proud that from Almost 70,000 students currently study at Estonian universities, I am one of them, and i belive it will be a great student experience for me and it will help me in my future development and maybe to become a future Ambassador of Moldova to Estonia.

Why Estonian School of Diplomacy?

This School is already famouse one, at least in Moldova there are a lot of people who heard something good about this School. Also from the begining I was searching for Alumni of this School, and I found some of them. They were so excited to hear again about this great school and they told me this was the best study experience they ever had in their lives. Also they told me that this school prepares the best future Ambasadors, and it is true because we already have at least one of Alumni from this school who is now the Ambassador of Moldova to Estonia, His Excellency Mr.Victor GUZUN.

I hope also that my studies at Estonian School of Diplomacy will be a great experience for me and it will be a bridge for my personal and profesional development. So I will return back home in Moldova with a lot of experience, good case practice and ideas to share and implement in my country.

Qualifications of an Ambassador

Francis de Laboulaye, French Ambassador to Brazil, Japan, and the United States

The first reaction of most professional diplomats, when they are asked about the criteria to be used in choosing ambassadors, is to describe their own qualifications. This is a very natural reaction, but if anything useful is to come from such an inquiry it is necessary to step back and look at the essential elements of the position of chief of mission, i.e., of ambassador. One simple definition of diplomacy is that it is the oral aspect of international relations. There is an essential difference between what is written and what is spoken, not only because spoken words are essentially more ephemeral (verba volant), but because the spoken language has infinitely more nuances, being both richer and more subtle than written texts.

Consequently, in an oral exchange one can suggest more than one could in writing, and if one knows how to listen can also understand the other side better. It is in the oral domain that not only "interests" can be adjusted or comprehended, but also viewpoints, plans and intentions. But oral. diplomatic communication can only be effective if the conversations are part of an ongoing process, if the talks stretch over a period of time and can be resumed each time when it is necessary. And such conversations will only be effective if the interlocutors, while of a level of responsibility, are not those who hold supreme responsibility. If the top people meet face to face, men or women whose every word risks being the last word, the word without further recourse, most of the time they will not say anything useful because the tension is simply too great. On the other hand, someone who is situated a little lower on the ladder of responsibility can orally explore things much further without compromising anyone but himself, and in this manner he may encounter opportunities which he may either seize or let slip by.

No telephones, certainly not a red or green one, can change the situation. They have their utility in certain cases but they do not do away with the necessity for permanent conversation which, in the strictest sense of that term, is diplomacy. This is how we look at the essential requirements of the position. Let us now look at how and from where it may best be filled.

It seems to us that even with the most rigorous selection a corps of the highest ranking diplomats will not consist only of superb performers. Let us be honest - nobody has to the same degree all the qualities necessary to be a perfect ambassador. The distribution among them is likely to be the same as elsewhere: ten percent who are very good and the rest less good, some of them still less so. It would be a great mistake to seek only one type of personality. Yet there are certain qualifications which strike us as essential.

One qualification is what a French colleague, who is now a well-reputed author, called "the specialty of the general." The ambassador must always have his eye on the most general aspects of what he does, namely on the overriding interests. These of course today cover fields which are more and more specialized: not only strategy and tactics, economics, technology, but also social relations, pure science and, finally philosophy, culture, and religion.

What, then, is to be done? One has to supply the ambassador with attaches or special advisors. What then will be his relationship with them? Either he has confidence in them and delegates his authority, in which case he may rapidly lose control of the operations, or else he will not rely on them but will not be able to tell what is to be done. It is, therefore, highly desirable that he should have his own judgment which comes from experience. What kind of experience? Experience that comes from success in previous operations. In other words, it is not a bad idea that the ambassador should have had in his private life occasion to come to grips with the "real world" and that he should know, in any case, the colossal inertia of social structures and of individuals. In this manner he should be able to judge the quality of his advisors and experts and draw profit from their advice. It is true that he must also have a certain amount of technical knowledge in order to properly appreciate the quality of that advice. We believe that frankness requires us to state that there is no neat solution to this dilemma. There is no perfect way out. And there is no perfect ambassador. If there were such a person he would be highly inconvenient and bothersome.

In addition to the enlargement of the domains of science and culture which makes it difficult to discharge the functions of an ambassador during these closing years of the century, there are other problems which have to do with the transformation of the very tissue of international relations.

There was a time when it was enough to defend the "national interest," which was defined as everything that contributes to the prosperity, autonomy and prestige of the society and the state which is represented by an ambassador. There was no problem; it was understood that the purpose was to maintain the equilibrium between the five or six leading powers and at the same time to obtain commercial advantages, obtain respect for the rights of one's nationals, for one's flag, etc. Everyone's horizon was limited to his own nation. "Wer von Europa spricht," said Bismarck, "hat unrecht" - whoever speaks of Europe goes beyond what is his business. Put in simple words, whoever used themes that spoke of Europe was doing so only for selfish national reasons. That was perhaps true in 1878; it certainly is not true in 1983.

Today the horizon of diplomacy has widened under the influence of the threat of universal destruction, the growing interconnection of economic interests, the vast movements of populations, the diffusion of technical knowledge, the influence of the media, etc. Today, therefore, one has to take account both of national and of collective interests, which means that an ambassador must be alert to the effects that the policies of his government may have on others. Unless he is able to encompass both the national and the collective dimension, he is not doing his job properly. In a sense he cannot intelligently defend his nation's interests, for these encounter the interests of others everywhere. There are of course ambassadors who maintain a narrow perspective, but they are not really effective and thus do not belong to the minority of good ones.

His position, being situated at a high level of responsibility without himself having the power to make political decisions, allows the ambassador to weigh the national interest against the universal interest and to throw his weight into the scales of the latter if that is necessary. Of course this entails the risk of making himself odious to his own government or to the host government or to an international organization to which he may be accredited - or to all three at the same time.

Here, again, one must not expect a perfect solution; there can never be a stable equilibrium. What is essential is that the two concerns, the national and the collective one, be clearly understood and recognized at all times. In this the character - the strength of character - of the chief of mission plays an important role. He must not be narrowly centered on his own country. He must always seek to understand the reasons that dictated policies of his own government as well as those of the government of the host country.

It happens occasionally that an ambassador is accused of representing the interests of his own country less effectively than he represents those of the country to which he is accredited. Of course an ambassador does not like to hear this. And yet, without indulging excessively in paradox, it might be said that the accusation constitutes, at least in part, also a tribute to the intellectual and moral qualities of the diplomat in question.

It should go without saying that there are strict limits, dictated by common sense and the realities of the situation, to how far an ambassador can go in opposing a position of his own government. If a compromise is not possible and once the final decision has been made, he must of course loyally and scrupulously implement it even if it goes against what he had recommended. But until the final decision is made an ambassador owes his government the frankest and most unvarnished advice. In some cases, if he finds it incompatible with his conscience to implement what he believes to be a wrong decision he can of course resign - but such cases should be rare.

There remains the question where one should look for good ambassadors, whether they should be professionals or persons drawn into diplomacy from outside. It is difficult to be categorical: some professionals have turned in amateurish performances, and there are cases where amateurs rather quickly became good professionals. Yet one should not underrate the existence of a "diplomatic technique" which may seem esoteric to outsiders but really bases itself on long experience, There are real problems if one seeks to enrich the diplomatic establishment with talented outsiders from the world of business or finance or education; but those problems would be greatly diminished if the movement went in both directions - if there were a system of rotation whereby career diplomats go out periodically into that world to do practical work at a high level of responsibility and thus to enrich their own experience and the diplomatic service - with a better knowledge of the problems of the nongovernmental world. In this manner there would be a greater likelihood of coming up with the desired type: not "specialist of the general" but specialist and generalist at the same time, which is not so simple.
Source: http://www.ediplomat.com/nd/essays/delaboulaye.htm